Leishmanioza

• Agentul cauzal (Leishmania infantum) se transmite printr-o muscă de nisip de 2 până la 3 mm, iar infecția se transmite și prin transfuzii de sânge, în timpul sarcinii la pui și prin contact sexual.
• Muștele de nisip sunt cele mai active în zori în perioadele în care temperaturile zilnice sunt mai mari de 18°C.
• În Europa, aproximativ 2,5 milioane de câini sunt infectați în fiecare an.
• Persoanele slăbite imun pot de asemenea să se infecteze. Aproximativ un milion de oameni se îmbolnăvesc pe an.
• Boala este mai frecventă în sudul Europei, dar s-a răspândit și în Europa Centrală (Franța) și Europa de Est în ultimii ani.
• Unele rase sunt mai susceptibile la boală (German Boxer, Cocker Spaniel, German Shepherd, Rottweiler).

Cum recunoaștem o infecție?

Semne clinice la câini

• Semne generale: ganglioni limfatici măriți, scădere în greutate, scăderea apetitului, mucoase palide, febră, vărsături, diaree, urinare frecventă, sete severă.
• Modificări ale pielii: inflamație a pielii, pete fără păr, ulcere la suprafața pielii, erupții cutanate.
• Modificări ale ochilor: inflamație a marginilor pleoapelor, conjunctivei și corneei.
• Alte semne: ulcere pe buze, nas și organe genitale, șchiopătare, sângerări nazale

Semne clinice la pisici

• Ulcere pe cap și picioare posterioare.
• Modificări ale ochilor.
• Inflamația gingiilor, modificări inflamatorii la limbă.
• Ganglionii limfatici măriți.

Pisicile se îmbolnăvesc rar. În ultimii 25 de ani, în Europa au fost diagnosticate doar 100 de cazuri.

Cum tratăm o infecție?

Tratamentul durează de obicei tot restul vieții, deoarece agentul cauzal nu este cel mai adesea expulzat de la un animal infectat.

Poate fi prevenită infecția?

Pentru a preveni infecția, se recomandă utilizarea medicamentelor care obțin un efect de contact rapid care respinge vectorii, în acest caz muștele de nisip. Așa funcționează piretroizii, inclusiv permetrina. (1, 2, 3) Produsul sub formă de picături de piele care conțin permetrină se aplică timp de 3 până la 4 săptămâni conform instrucțiunilor producătorului.

1. McMahon C, Kröber T, Guerin PM. In vitro assays for repellents and deterrents for ticks: differing effects of products when tested with attractant or arrested stimuli. Med Vet Entomol 2003; 17: 370–8.
2. Romi R, Peragallo M, Sarnicola G et al. Impregnation of uniforms with permethrin as a mean of protection of working personnel exposed to contact with hematophagous arthropods. Annals of Hygiene: Preventive and Community Medicine 1977; 9 (4): 313–9.
3. Institute of Medicine. Gulf War and Health: Vol. 2. Insecticides and solvents. Washington, DC: National Academies Press, 2003; 57–63.